Salutare.
Mulţumesc wordpress.com, mulţumesc vouă că mă citiţi şi urmăriţi, mulţumesc soţului meu pentru ajutorul acordat, mulţumesc că m-aţi răbdat.
De azi încolo îmi iau gândurile şi jucăriile şi mă mut pe nadiadarie.md. Iar dacă vă e prea greu să tastaţi, scrieţi pur şi simplu nadia.md, e aceeaşi uşă 
. Inaugurarea şi tăierea panglicilor va avea loc la începutul săptămânii viitoare. Până atunci aştept sugestiile voastre pe reţele sau la rubrica CONTACTE. V-am pupat şi vă aştept acolo!
Familia Darie în VIP Magazin
Astăzi m-au bucurat mult două lucruri! Cel din urmă îl vedeţi aici iar primul mi-a dat speranţe de dimineaţă, când m-am strecurat nevăzută şi nesimţită în sala unde profesoara care nu mai accepta veniri după ea stătea cu spatele la uşă. Ce noroc pe capul meu, ce surpriză pe feţele noastre. Iată prima dintre pozele promise prietenilor noştri. Foarte curând altele cu aceleaşi figuri 
Mulţumim VIP Magazin!
Ştiu ca am întârziat niţel, dar se merită să aduc aminte această zi, pentru faptul că cineva iar ne-a prostit cum a ştiut mai bine.
Nu am reuşit să ies din casă nici de Ziua Independenţei nici de 31 August, însă m-am bucurat cum am putut mai bine de marile privilegii ale tehnicii care fac posibile transmisiunea în direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) la faimoasa noastră Televiziune Publică. Pe unde gătind, pe unde trebăluind prin casă…, urechile nu mi le astupă nimeni.
Materiale necesare
De mâine se începe şcoala. Azi am frunzărit prin tonele de xerocopii ce care le am şi sărmanele, obositele caiete de student. Tare obosite mai arată. Şi când mă gândesc că mai am încă un an să le văd, obosesc mai tare eu. Ideea e că eu prefer să continui de la un an la altul materiile predate în acelaşi caiet, poate mai sunt alde mine… ? Am o problemă, marginile lor s-au prea întors, iar colţurile nu mai sunt «colţuri». În aceeaşi clipă mi-am amintit că Nadia e tare strângace şi nu aruncă nici ambalajele de la daruri, mai ales dacă e vorba de hârtie colorată. Scânteia a sărit, haideţi să ne punem pe treabă, să reanimăm vechile caiete! (mai mult…)
Cred ca Sărbătorile Naţionale (Ziua Independenţei, Sărbătoarea Limbii Române) sunt prilej de bucurie personală, interioară, pentru un cerc foarte restrâns de oameni. Iată de ce niciodată nu am daruit nimic nimănui cu această ocazie şi nici nu am primit cadouri. Anul acesta, nu ştiu de ce şi cum, însă m-am ales cu un dar. Naşii mei de botez ne-au dăruit fularul din imagini pe care scrie «MOLDOVA». Ce păcat că este cald şi nu pot să-l port acum… 
P.S.: Cel mai mare cadou îl putem da doar ţării noastre, dezvoltând-o şi promovând-o pozitiv în lume.
Ce nu-i trece prin cap unei femei? Am venit acasă dupa două zile de hoinărit pe la parinţi şi muncă toată ziua, dar mâncare – nica! Îmi amintesc că mai am o jumătate de pui de la mama în congelator şi-mi propun să-mi uimesc soţul cu o zeamă de proaspătă nevastă măritata, de nici o lună . Scot carnea de la rece şi-o pun în apă fierbinte să se dezgheţe mai repede, între timp încerc să evaluez ce am în rezervele de legume: cartofi sunt, ceapă mi-a dat tata o pungă plină, morcov tocmai am cumpărat, plus borş acru şi smântînică, verdeţuri mai sunt pe undeva prin frigider, aruncate şi uitate de la ultima mea experienţă culinară. E ok!
Pun carnea la fiert (o mai spăl o dată înainte de asta) şi încep să caut prin pungile cu legume. Ca de obicei mă izghesc, nu ştiu unde mă grăbesc şi mai că-mi zdreesc o unghie. E-n regulă, doar mă doare un pic, tare mă temeam să nu se rupă, sunt nană duminică. Cum să fii nană cu 9 unghii normale şi una cioplită!?
De azi încep în mod oficial campania “Opriţi blugii mulaţi pentru adelescente!”.
Tot mai des în ultima vreme analizez corpurile copilelor de 10 – 20 de ani! Nu mi-am schimbat nici gusturile, nici orientarea – vreau doar să îmi dau seama cum vor arăta femeile anilor ce vin, care vor fi tendintele de stil şi cum vor ajunge copilele mele daca le voi avea. Picioarele: mai slabe sau mai grase – care şi cum; mâinile: unde mai îngrijite, unde mai neglijate – care şi cu ce; sânii: unde mai mari, unde mai mici – important e să-i pui corect în valoare. Iată partea corpului dintre picioare şi sâni mă alarmează – bazinul şi şalele. Nu mai zic că primul e acoperit anul întreg doar de bikini, iar cele din urma stau în vânt 12 luni consecutiv, dar împreună privite arată de multe ori groaznic.
Fund platizat şi strâns de buzunarele, ticsite cu “ceva”, ale blugilor mulati şi doua chifle pe la şale care stau veşnic deasupra centurii. Mai sus, de cele mai multe ori, talia nu se prea evidentiază, dar caz de cerc pentru talie nu este… .
Nu prea are nici când şi nici putinţă femeia noastră să aibă grijă de stil, make-up sau asortare a hainelor. Grijile, gospodăria şi copiii sunt priorităţi care, de cele mai multe ori, eclipsează imaginea exterioară a femeii din sate, dar şi de la oraşe, iar acest lucru l-am trăit pe propria piele. Femeia nostră “nu-şi vede ceafa de griji” sau chiar “nu-şi vede capul”, uneori oglinda o zareşte în treacăt o data la câteva zile.
Evadată în Italia, Grecia sau Spania, moldoveanca începe să vadă femei care au grijă de ele, care merg la salon măcar o dată pe lună, se dau regulat cu crema, îţi fac măşti de par şi faţă cu regularitate, îşi înnoiesc garderoba cu prima ocazie. Şi cum nouă nu trebuie prea mult efort sau voinţă pentru a schimba ceva, fameia noastră leapădă fără frică şi remuşcări pantalonii largi „la dungă” în favoarea blugilor comozi, fustele largi clasice pentru nişte şorturi din pânze naturale sau bluzele largi cu „bunghi” pe maiouri simple din in sau bumbac. Ca să nu mai zic aici de pantofii cu bot ascuţit şi „spicică”, care devin pe loc nişte ghete sau adidaşi foarte comozi.
Sub palmier, Turcia
Încă mă mai aflu în luna de miere, oficial – cu toate că aceasta îşi văzu sfârşitul odată cu stampila de culoare neagră a vameşilor turci peste iubita şi accesibila lor visa. Am fi dorit să vedem o ţară europeană în “svadebinaia puteşestvie” (după invitaţia şi vorba unei mătuşe), dar cum visele lor se obţin mai greu decât mâna unei domnişoare mândre, iar statul Român încă nu ne-a dat cetăţenia sa pentru “fidelitate”, am ales estul (cu doar câteva procente mici de vest). Am fost în Turcia, nu, nu… la turci, da… la Turcia! (mai mult…)
Acesta este sloganul după care ne-am pornit în viaţă, în lumea miraculoasă, frumoasă, năbădăioasă şi captivantă a familiei. Încercăm să furăm din experienţa celor mai mari tot ce-i mai frumos şi mai pozitiv, încercăm să menţinem armonia şi frumuseţea cuplului nostru mereu, ne certăm de câteva ori pe zi pentru ca să ne împăcăm ţi să ne sărutăm… (spre seară) . Luni la Vocea Basarabiei cu Alex Nistriuc am dat primul interviu de familie cu doar câteva zile înainte să devenim o familie. Ascultaţi şi alte secrete ale duetului nostru de viaţă în interviul de mai jos.
http://www.voceabasarabiei.net/index.php/stiri/monden/9719-audio-acelai-drum-in-via-avem-tudor-darie-i-nadia-afanasie-
Vă mulţumim tuturor!!!
Facebook / twitter
Ultimele comentarii