Când eram mică scriam poveşti, în adolescenţă am scris versuri, pe la începutul tinereţii am trecut deja la materiale jurnalistice. Şi fiindcă îmi pare că m-am mai copt o leacă, e la modă, şi vreau şi eu un microfon liber pentru mine, am decis să-mi fac un blog. Toată treaba mi-a luat vreo jumătate de an, aşa că tot ceea ce vedeţi este tare bine copt, uns cu ou şi cu zahăr şi dat în cuptorul criticii, aprecierii şi al comentariilor.
Voi scrie aici despre toate evenimentele, mai mult sau mai puţin plăcute din viaţa mea, despre radio, televiziune, etnofolclor (“Crenguţă de Iederă”), muzică, facultatea de limbi şi literaturi străine, familie, training-uri şi party-uri.






Ultimele comentarii