Îmi caut un loc în reduta neuitării 19/07/2010

Alaturi de Echipa "Semnal Junior"

Să scrii o carte în zilele noastre nu e lucru mare. Să scrii o carte bună astăzi este foarte rar şi chiar de apreciat, dar să scoţi la tipar o carte bună în astfel de timpuri este un act de mare curaj şi o mare responsabilitate artistică. Recunosc că demult nu am ţinut în mână o plachetă de versuri bună, pe care s-o citesc dintr-o răsuflare, care să-mi producă atâta plăcere şi să-mi trezească atâtea amintiri. Sunt sigură că nu puteam să primesc această revelaţie decât de la o femeie minunată, un om de o rară omenie, un artist înnăscut, un mentor cum rar întâlneşti, o poetesă de o sensibilitate aleasă.

Perle de la sfârşitul caietului 19/01/2010

De prin caiet... adunate

Fiecare dintre noi a avut, în liceu sau la facultate un professor preferat, iubit, multstimat, apreciat pentru tot ce făcea, chiar dacă făcea strâmb sau anapoda, oricum îl admirai. Aşa cum exista şi unul (sau poate mai mulţi) pe care nu-l sufereai deloc, la orele căruia îţi era silă să te duci sau de care te amuzai permanent. Iar dacă acesta nu a existat, înseamnă că ai trecut prin şcoală doar când se deconecta lumina şi se închidea Internet Café-ul, ai mers la facultate doar când găseai un ochi printre multele job-uri pe care le aveai (ai) şi pe la examene (ca să faci cunoştinţă cu profesorul).

Pentru ceea ce am a-ţi aduce mai jos, dar şi pentru alte motive (dacă le găseşti) merită să mai treci pe la lecţii – cel puţin cunoşti ceva oameni noi (cu puţin success şi interesanţi), mai auzi nişte noutăţi (sociale), mai faci nişte notiţe – la SFÂRŞITUL CAIETULUI.